marți, 10 ianuarie 2012

Prietenia ca pariu

Nu pun pariuri, când, în sens normal
Motivul are dublu înţeles,
Prieten sunt cu cei ce-n mod real
Mă vor cum sunt, aşa cum mi-am ales.

Cei ce mă vor nu-mi cer să le declar,
Sau să le spun doar ce le e pe plac,
Sunt eu şi bun, şi rău, de-i necesar,
Le-ar fi mai bine dacă-nvăţ să tac?

Prietenia nu e un pariu
Ce poate fi pierdut sau câştigat,
E starea sufletească de om viu
A celui ce cu sine e-mpăcat.

Exist şi ştiu că pot să tot exist
Când tot ce dau văzut e ca un dar,
Când vesel fac să fie pe cel trist
Şi viaţa să nu-i treacă în zadar.