joi, 8 martie 2012

De dincolo, spre dincolo...

De dincolo, atunci când mă voi duce,
Veni-voi să vă spun ce-i de ştiut,
Să nu mai duceţi pe Golgote-o cruce,
Să faceţi doar ce-i drept a fi făcut.

Acum vă spun, dar om fiind, în viaţă,
Vă spuneţi doar că asta eu gândesc,
Că-s năzăriri sau mintea mi-e în ceaţă,
Şi cu-n motiv anume vă vorbesc.

De-acolo multe de ar fi ştiute
Aici, acum, mai bine s-ar trăi,
Şi cei ce mint cu vrutele, nevrute,
N-ar mai vorbi şi nu ne-ar otrăvi.

Ne-am pângărit puterea de a crede
Că suntem oameni şi suntem egali,
Şi numai nouă dat ne e dat a pierde
Când spunem doar că suntem verticali.

Uitând de Ceruri, ne rugăm să fie
Aşa cum vrem, ca lege de moment,
Noi, suferinzi de-o cruntă amnezie,
Prea plini de visul unui scurt prezent.

Aşa că am să plec, să pot trimite
Spre voi ceea ce trebuie ştiut,
Să nu trăiţi din vorbe auzite,
Să faceţi doar ce-i drept a fi făcut.