joi, 12 aprilie 2012

Mâinele prin azi

Ce nu vrei azi, fii sigur, va fi mâine,
Ceea ce-i dat nu poate fi oprit,
Pe drum, poţi da cu piatra într-un câine,
Dar poţi să ştii de-i bine că-i lovit?

În trecerea pe prag şi miez de noapte
Am timp să văd cum norii se grăbesc,
Să treacă-n ploi ce date li-s ca fapte
De-a-şi fi, prin rod, însemn Dumnezeiesc.

Tu poţi fugi pe multe căi străine,
Deşi cu-n gest poţi şti că ai destin,
De-a rostui chiar azi ce fi-va mâine,
Vărsând, nu bând, paharul cu venin.

Te poţi întoarce, zici, fără să-ţi pese
Că timpu-l iroseşti gândind minţit,
Dar când vei şti că roade neculese
Mor fără rost, vei şti cât ai greşit!

Când ura vrei pe chip să ţi se-arate,
Nu te întrebi de ce vei fi urât
De-acei ce-n drum viaţa ta ţi-i scoate,
Ca să regreţi că azi vrei doar atât?

Iubirii azi de-o-mpiedici să rodească
Eşti chiar convins că tu eşti Dumnezeu?
Că poţi opri o floare să-nflorească?
Că fi-va traiul mai uşor, nu greu?

Ce nu vrei azi, fii sigur, o să fie,
Nu va mai fi uşor, dar tot va fi,
Ţi-e cartea vieţii scrisă, n-o poţi scrie
Aşa cum tu, ca om, ţi-ai mai dori.

Dar orice faci, cu grijă, ia aminte:
În lume cu un rost te-ai vrut venit,
Ceea ce-i dat îţi iese înainte,
Să urci acolo unde singur ţi-ai dorit.

Şi unul este-n Cer cel ce păzeşte
Să nu te-abaţi din ceea ce-ţi e scris,
Când eşti potrivnic, da, te pedepseşte,
Că vrei să uiţi că ţie ţi-ai promis.